Calea Tasawwuf (Sheikh Al-ʿAlāwī) – Partea I

Shaikh-ul Ahmad Ibn-Mustafa al-ʿAlāwī (1869-1934) este considerat Polul vremii sale (Qutb al-zaman) și cel care a revivificat Tariqa Shadhuliyya. Importanta sa operă scrisă este o sursă inepuizabilă de știință, atât în domeniul expunerii doctrinare, cât și în cel al metodei și al descrierii stărilor spirituale.

Tariqa Alawiyya (nume care i-a fost transmis shaikh-ului Alawi de însuși Ali, ginerele Profetului slaws, într-un vis) a fost prima care și-a stabilit o amprentă în Europa, în special printre algerienii din Franța și yemeniții din Țara Galilor. În prezent, cea mai apropiată legătură inițiatică cu Shaikh-ul Ahmad al-Alawi este prin Sidi Boumedienne al-Qadiri Butchichi (întâlnirea și investitura au avut loc în anul 1930), și mai departe prin Sidi Hamza și Sidi Jamal al-Qadiri Butchichi, actualul ghid al Căii Qadiriya Butchichiya.

Textul pe care vi-l prezentăm aici în fragmente (pentru prima dată în traducere română – după ediția franceză de la Albouraq) a constituit inițial ultima parte a unei lucrări în versuri intitulată “scrisoarea alawită pe anumite aspecte legate de Legea sacră (al-risala al-‘alawiyya fi ba’d min al-masa’il al-shar’ia)”.
Această lucrare expune (așa cum o indică și titlul), dintr-un punct de vedere inițiatic, esențialul adevărurilor doctrinare și al regulilor rituale și metodice, cât și regulile tradiționale de comportament pe care trebuie să le cunoască și să le respecte orice discipol (murid) în tariqa.

 

Minhaj at-tasawwuf (Calea Tasawwuf) – Partea I.

[Epistolă despre Calea Sufită]

1. Dacă vrei să te ratașezi (nisba) celor ce dețin Cunoașterea (al-‘arifin), îți voi expune acum calea inițiatică (al-tariqa).

3. Stiința (‘ilm) a Celor inițiați (al-qawm) se trage din Pogorârea divină (al-tanzil), și adevărații cunoscători sunt rari.

4. Nu există epocă în care ei să nu fie prezenți, ca depozit divin (baqiyyatu-Llah), pentru ca prin ei să primim călăuzire.

5. Cei ce se așează în compania lor nu cunosc nefericirea. Ce am putea spune despre cei ce fac pactul inițiatic cu ei (tamassaka)?

6. Calea lor (tariq) este realizarea efectivă (haqqaqat) a legăturii fundamentale ce unește muridul cu Cel Ales (al-Mustafa).

Notă: Cel Ales se referă aici la Profetul Muhammad, slaws. Ca “Realitate Muhammadiană” (haqiqa muhammadiyya) el este principiul și mijlocul (wasila) căii de realizare ce nu există decât în raport cu el. El simbolizează Prezența divină în inimă, în centrul ființei. Prin această poziție în același timp centrală și intermediară, Realitatea muhammadiană (care nu este altceva decât Intelectul/Buddhi) unește, precum perlele pe un șirag, stările multiple ale Ființei. Din acest motiv Profetul slaws este și un barzakh (istm) ce “unește cele două mări” ale Non-manifestatului (Allah sau al-Haqq) și al manifestatului (al-wujud sau al-khalq) (Coran, 55, 19-20)

7. Legătura sa cu Legea sacră (al-shar) este esențială. Scopul final este Adevărul (al-Haqq), împreună cu retragerea vălului.

8, Cât despre oamenii băncii (ahl al-suffa, vezi viața Profetului slaws), ei sunt conectați cu cei inițiați prin formula “tu, cel pur (safa).” Această relație reciprocă este binecunoscută.

9. Un lucru clarifică trei: începutul, mijlocul și sfârșitul.

10. Începutul este o căință veritabilă (tawba muhaqqaqa). Compania sheikh-ului este obligatorie pe Cale (al-tariqa),

11.  Așa cum este și o intenție corectă (niyya saliha), potrivită scopului demersului spiritual. Să se realizeze orientarea permanentă (dawam fi al-tawajjuh) pentru totdeauna.

12. Intenția înseamnă a-L căuta pe Allah cu certitudine, și cu ajutorul viziunii intuitive (‘iyan).

13. Tawba este corectă prin 3 lucruri: abandonul (iqla’), recunoașterea erorii (i’tiraf), căința (nadama);

14. Împreună cu repararea prejudiciului adus cuiva printr-un act de injustiție comis, daca este posibil.

15. Îndeplinirea riturilor obligatorii instituite prin poruncă divină (fara’id) și a tradițiilor profetice (sunan, plural pt sunna), și efortul de înțelegere a ritualurilor, după posibilitățile fiecăruia,

16. Aceasta este calea dreaptă (husn al-sayr) până la moarte. Și a privi sfârșitul (al khatima) și nu ceea ce se întâmplă (ma fata).

17. Iată minimul cerut pentru un debutant (al mubtadi) pe Cale. Cât despre discipolul deja stabilit în starea de sinceritate (al sadiq), el trebuie să meargă mai departe.

(continuare aici: Partea II).

3 thoughts on “Calea Tasawwuf (Sheikh Al-ʿAlāwī) – Partea I

  1. As-Salam ‘alaykum,

    Am să încep prin a vă felicita pentru iniţiativă. Orice încercare de redare a Islamului în limba română este binevenită, având în vedere sărăcia de informaţii din spaţiul virtual românesc.
    În privinţa articolului de mai sus, un lucru important de adăugat, în introducere, ar fi şi faptul că dezvoltarea turûq-urilor occidentale propriu-zise (şi nu doar ramurile arabe ale Tariqă-i) s-a realizat tot prin influenţa Şaikh-ului Al-Alawî care l-a primit în Tariqa şi l-a confirmat ca Moqadam pe Fritjof Schuon. Această ramură a ‘Alawiya s-a continuat apoi prin Mustafa Vâlsan care a strâns în jurul său elita intelectuală musulmană franceză şi care este considerat iniţiatorul şi însufleţitorul studiilor akbariene în Occident.
    În al doilea rând, Şaikh-ul Al-‘Alawî a avut mulţi moqaddemi, în multe părţi din lume şi cred că ar fi dificil (şi inutil) de realizat un clasament bazat pe “apropiere” căci în definitiv toţi aveau rangul şi rolul lor. Iar pe de altă parte, şi fără să vreau să fiu polemic, nu îmi dau seama în materie de rit care este influenţa acestei apropieri şâdhilite (impresia mea este că ritul dvs este mai curând unul de tipul qadirit).

    Cu bine,
    Ahmad

  2. Alaikum Salaam!
    Multumim si noi pentru vizita, si pentru cuvintele dvs.
    Intalnirea Shaikh-ului Ahmad al-Alawi cu Sidi Abu Madian Qadiri Butchichi nu a vizat numirea sa ca muqaddim (asa cum din cate stiu a fost cazul cu Frithjof Schuon), maestrul lui Sidi Hamza fiind deja Shaikh pe o silsilah separata. Intalnirea acestor doi oameni sfinti a avut ca scop (sau ca rezultat) transmiterea unor autorizatii speciale legate de anumite invocatii/nume divine, ce la momentul respectiv tariqa (prin maestrul sau de atunci, Sidi Abu Madian) nu le avea.
    Nu m-am gandit sa fac nicidecum un “clasament” de proximitate, aceasta observatie de “apropiere” fiind de altfel preluata de la surse din afara tariqa. Consider totusi ca este corecta, deoarece legatura lui Sidi Abu Madian cu marele maestru algerian a asigurat o continuitate vie, directa a acestor secrete spirituale de la maestru viu la maestru viu, pana in prezent (si nu prin diversi muqaddimi, dintre care – in treacat fie spus – unii se afla in diverse tensiuni cu ceilalti). Daca exista o apropiere maestru-maestru mai directa de Shaik-ul Ahmad al Alawi decat cea a lui Sidi Abu Madian – cu atat mai bine, Misericordia divina isi cunoaste mai bine propriile socoteli, si cu cat lumina acestui mare sfant a ajuns mai departe astazi, cu atat mai binecuvantati ne putem considera cu totii 🙂
    Despre legatura de rit la care faceti referire, prefer sa nu comentez pentru ca nu ii vad relevanta aici. Scopul articolului este sa prezinte cuvinte ale Shaikh-ului Al-Alawi, pentru cei carora le pot fi de folos interior… Ritualurile sunt stabilite de maestri si ele se practica, nu se compara – de aceea consider ca doar un maestru are competenta pe acest subiect.
    Aceste legaturi ale lui Sidi Abu Madian vi le redau in buna intentie si dupa ceea ce stiu mai bine, asa cum au fost relatate de Shaikh-ul Hamza al Qadiri Butchichi. Insa Dumnezeu stie mai bine, la fel cum numai El cunoaste gradul de apropiere si intimitate al fiecaruia dintre noi cu El, si legaturile spirituale intre cei Apropiati Lui.
    Va multumim mult pentru interventie, baraka Llahu fik!

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: