Despre Iubirea Pură (Emirul Abd el-Kader)

Emirul Abd el-Kader aparținea unei familii șarifiene (descendenți ai Profetului s.l.a.w.s.) ce conducea o școală coranică a conferiei sufite Qadiriyya. Educația sa l-a făcut un musulman fervent și un sufi. Însă cucerirea Algeriei de către francezi l-a transformat într-un războinic. Devenit soldat pentru a apăra pământul Islamic, tentativa sa de a crea un stat independent a lăsat în urmă o amintire prestigioasă: astăzi este celebru ca fondatorul națiunii algeriene.

Însă Emirul nu a fost doar eroul prematur al unei Algerii independente. Mistic extatic, ratașat școlii doctrinare și gândirii inițiatice a lui Ibn Arabi, el s-a impus în timpul exilului său la Damasc ca unul dintre marii maeștri ai sufismului contemporan.

Învățătura lăsată discipolilor de-a lungul a mai mult de un sfert de secol este adunată într-o lucrare voluminoasă, ”Kitab al-Mawaqif”, sau (în traducerea lui Michel Chodkiewicz) ”Le livre des haltes”. Din acest volum vom încerca să traducem insh’Allah câteva capitole și în limba română, pentru a putea aprecia cu toții la justa valoare înâlțimea spirituală a acestui ”sfânt între prinți, prinț între sfinți”.

 

Despre Iubirea Pură

Dumnezeu i-a spus unuia dintre servitorii săi: ”Pretinzi că mă iubești? Dacă așa este, află că iubirea ta pentru Mine este doar o consecință a iubirii Mele pentru tine. Tu îl iubești pe Cel ce este. Dar Eu, Eu te-am iubit de când tu nici nu existai!”

I-a spus apoi: ”Pretinzi că încerci să te apropii de Mine, și să te pierzi în mine? Dar Eu, Eu te caut mult mai mult decât o faci tu! Te-am căutat pentru a te introduce în prezența Mea, fără niciun intermediar, în Ziua când am spus: ”Nu sunt Eu Domnul vostru?” (Coran 7:172), pe când tu nu erai decât spirit (ruh). Apoi tu M-ai uitat, și eu te-am căutat din nou, trimițând spre tine mesagerii mei, din momentul în care ai avut un corp. Aceasta era iubire de tine pentru tine, și nu pentru Mine.”

Și i-a mai spus: ”Ce crezi că ai face dacă, aflându-te într-o stare extremă de foame, de sete și de oboseală, te-aș chema la Mine pentru a-ți oferi paradisul Meu, cu fecioarele sale neprihănite, palatele, râurile, fructele, pajii și paharnicii săi, după ce te-am prevenit că lângă mine nu vei găsi nimic din toate acestea?”

Servitorul i-a răspuns: ”M-aș refugia la Tine, împotriva Ta”.

(Abd el-Kader, Écrits Spirituels, Seuil, 1982)

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: