Despre Mahabba

Sidi Hamza insistă atât de mult asupra mahabba (iubire spirituală) între fuqqara (discipoli) încât, la recenta Laylat al-Qadr (Noaptea Destinului), a considerat-o ca pe una dintre condiţiile de realizare a tawajjuh (orientării) discipolului către Şeicul său.

Astfel, Sidi Hamza a enumerat patru condiţii esenţiale pe care discipolul trebuie să le respecte pentru corecta sa orientare:

1. respectarea Shari’ah (Sidi Hamza a insistat asupra respectării acesteia şi asupra neamestecării între discipolii de genuri diferite în activităţile [de natură religioasă] pe care le întreprind);

2. numeroase invocări La iIlaha iIla Allah;

3. discipolii să manifeste mahabba în relaţiile dintre ei;

4. vizite (ziyara) regulate la Sidi Hamza.

În tarîqahmahabba (iubirea spirituală) pe care o nutreşte discipolul pentru fratele sau sora sa [întru credinţă] îşi are originea în iubirea spirituală faţă de Şeic. Acela care s-a „stins” în Şeicul său, îl vede pretutindeni. Astfel, Dumnezeu Preaînaltul sădeşte în inima sa iubirea faţă de ceilalţi discipoli, dar în aceeaşi măsură şi faţă de restul creaturilor.

Sidi Hamza a spus, cu ocazia Mawlid-ului trecut: „Îngropaţi-mă în adâncul inimilor voastre”. Apoi a adăugat: „Iubiţi ceea ce iubesc eu şi îndepărtaţi-vă de ceea ce eu nu iubesc!”
Ce anume nu iubeşte el? Un singur lucru: faptul de a nu iubi. Sidi Hamza iubeşte toate creaturile, până şi pe Şeitan, fiindcă Şeitan face exact ceea ce i-a fost menit să facă.

Sidi Hamza ne-a mai spus, de altfel: „Am atins nivelul la care îmi manifest utilitatea pentru toate creaturile!”
El le este util tuturor creaturilor, iar util le devii atunci când le iubeşti. Dovada acestei iubiri spirituale o constituie călăuzirea persoanei pe care o iubeşti către Cel dinspre care emană Iubirea adevărată, către Dumnezeu Preaînaltul.

În acest sens, Sidi Hamza ne cere să facem cunoscută Calea, fiindcă atunci când răspândim cunoştinţe despre Cale, răspândim iubire asupra tuturor creaturilor. Ne este interzis să facem rău fie şi unei muşte, fiindcă discipolul trebuie să fie o binecuvântare [pentru cei din jur]. Un discipol care invocă este o binecuvântare, iar binecuvântarea poartă de grijă tuturor creaturilor.

Într-o zi, Sidi Hamza stătea, înconjurat de discipoli, când s-a apropiat de el o albină care a rămas timp îndelungat în faţa lui. Unul dintre discipoli a vrut să o alunge, dar Sidi Hamza i-a cerut: „Las-o în pace! Dacă aţi şti de ce se află această albină aici! A venit să mi se plângă că unii dintre discipoli îi tulbură stupul!”

Exista, într-adevăr, în apropiere de Maddagh, un stup de albine până la care se mai duceau, din când în când, câţiva discipoli. Din acel moment, niciun discipol nu s-a mai apropiat de stupul de albine!

Iată, aşadar, acea mahabba despre care ne învaţă Sidi Hamza! Să invocăm, pentru ca această mahabba să ni se înrădăcineze în inimi! Să fim milostivi faţă de toate creaturile! Să-i iubim pe fraţii şi pe surorile noastre, să-i iubim pe toţi discipolii! Iar apoi să răspândim această mahabba în jurul nostru!

Marele maestru al epocii sale, Şeicul Ahmed al-Alawi, ne-a adus la cunoştinţă că Dumnezeu îi revelase Profetului său, David, cele ce urmează. Să le parcurgem cu reculegere şi să le trăim prin intermediul invocaţiei şi al tawajjuh (orientării) către Sidi Hamza:

„O, David, spune-le prea-iubiţilor mei şi sfinţilor mei (awliya) să se despartă de tovarăşii lor, fiindcă îi voi însoţi Eu însumi. Voi înlătura vălurile dintre ei şi Mine, pentru ca ei să poată desluşi Măreţia Fiinţei Mele şi Lumina Chipului Meu! În fiecare zi îi voi face să se apropie încă şi mai mult de Mine, în fiecare ceas îi voi face să se apropie încă şi mai mult de Lumina Chipului Meu şi-i voi lăsa să guste din Generozitatea Mea! Dacă procedez în felul acesta, vor deveni orbi la orice altceva în afară de Mine; nu vor mai percepe nici viaţa din lumea aceasta, nici oamenii de pe pământ!

O, David, spune-le vorbele acestea oamenilor de pe pământ! Spune-le că Eu îl iubesc pe acela care Mă iubeşte! Că stau alături de cel care a acceptat să stea alături de Mine! Că sunt însoţitorul celui care Mă însoţeşte! Că îl ascult pe cel care Mă ascultă! Că îl aleg pe cel care Mă alege! Veniţi, atunci, degrabă, să vă bucuraţi de generozitatea Mea şi de tovărăşia Mea! Eu sunt cel Milostiv şi cel Slăvit! Eu spun lucrului „fii!”, iar acesta este!”

 

(articol de sidi Mansour, Tariqa Qadiriya Butchichiya)

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: