Ikhlas: Sinceritate, Puritate fără asociere (Ghazali)

Regula 2:

A acționa pentru Dumnezeu singur, fără asociat și fără asociere. Profetul (s.l.a.w.s) a spus: ”Adoră-l pe Allah ca și cum l-ai vedea, căci chiar dacă tu nu Îl vezi, El te vede”. Semnele sincerității (ikhlas) sunt următoarele:

  1. Nimic altceva în afara Adevărului nu te mai satisface.
  2. Nimic altceva în afara Adevărului nu mai este considerat de către tine ca evident.
  3. În sfârșit, faptul de a evita creaturile. Căci preferatul lui Allah (s.l.a.w.s.) a spus: ”Blestemat este sclavul dinarului (banului)”.
  4. Faptul că îți abandonezi pentru Dumnezeu toate dorințele, căci Profetul (s.l.a.w.s.) a zis: ”Ține de calitatea bună a Islamului ca omul să abandoneze ceea ce nu-l privește”.

Printre lucrurile cele mai important de abandonat sunt lucrurile ce prezintă dubiu (as-Șubhat). Ai grijă ca ele să nu te atingă. Profetul (s.l.a.w.s) a spus: ”Abandonează tot ceea ce este în dubiu în favoarea a ceea ce nu prezintă niciun dubiu”. Odată ce aceste principii sunt consolidate în interiorul tău, ele vor face să se crească în tine fructele devoțiunii (al-Qurba). Tu vei fi în această lume, însă doar în formă, în vreme ce în esență vei trăi în lumea cealaltă. În funcție de voința și de constanța ta în acțiune și în lipsa de acțiune vei avea partea ta din celebrul hadith ce spune: ”Fii în această lume ca un emigrant, ca un călător, numără-te deja printre oamenii mormintelor”.

Dovezile mulțumirii (al-Qana’a) sunt următoarele:

  • Limitarea la ceea ce te protejează de căldură, de frig și de foame. Profetul (s.l.a.w.s.) a spus: ”Câteva înghițituri ce țin drept spatele omului îi sunt de ajuns”.
  • Cel ce deține grâu nu-l invidiază pe cel ce are paie.  Cel ce deține valoarea golului din sâmburele de curmală (an-Naqratu) nu privește spre cel ce deține un mic jgheab pentru cereale (an-naqir). (notă: sâmburele de curmală este aici un simbol al esenței, în vreme ce jgheabul simbolizează lipsa de valoare intrinsecă).
  • Cel ce se mulțumește cu licitul (halal) nu consumă tot ceea ce îi este permis, căci aripile sale nu bat deasupra lucrurilor nesigure (posibil ilicite, ce prezintă dubiu).

Semnele ”înstrăinării” (Gharib) sunt: ușurința poverii pe care o poartă, și lipsa de legătură cu astfel de ”încărcături” grele. Abandonul cererii de milostenie, ce împinge pe cel ce oferă spre umbra (și demnitatea) înstrăinării (Gharib).

Semnele ”călătorului” sunt: rapiditatea răspunsurilor sale, și mulțumirea sa cu ceea ce este disponibil.

Semnele morții: preferința pentru lucrurile importante credinței, întrebările omului privind exigențele momentului.

**********************************

(Notă: inshAllah vom continua acest articol cu o serie de comentarii la aceasta ”a doua regulă” ale lui Abu Ilyass Muhammad Diakho)

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: