Nur al-‘Ulum (Lumina Științelor) II (Kharaqani)

Abu Hasan al-Kharaqani

II. Recomandări

554. Pe câți oameni îi credem vii pe acest pământ, fiind in realitate morți… și pe câți oameni îi credem morți, îngropați în inima Pământului, în timp ce ei sunt, în realitate, vii!

555. Suferim cu toții de aceeași boală, și ea are același remediu. Suntem cu toții atinși de maladia indiferenței. Să ne grăbim a ne trezi!

556. Dacă, din greșeală, ți-ar lua foc veșmantul, te-ai grăbi să îl stingi. Însă rămâi indiferent la focul orgoliului, al invidiei și al ipocriziei ce se instalează în inima ta…  Deși acesta din urma este focul ce-ți va arde credința.

558. Așa cum El nu îți cere să îți faci rugaciunea înainte de vremea sa, nici tu nu cere de azi pâinea pentru mâine.

IV. Despre Favorurile Divine

563. Dumnezeu îi înfrumusețează pe prietenii Săi cu puritatea Lui, îi hrănește cu Unicitatea Lui și îi educă cu Știința Lui. Îi atrage în Puterea Sa și le oferă Suveranitatea.

564. Dumnezeu mi-a dăruit o mie de priviri: prima a ars tot ceea ce nu este El, cât despre celelalte noua sute nouazeci și noua, nu pot vorbi.

VII. Despre Revelația Inimilor (wahi al-qulub)

578. Domnul mi-a vorbit în inimă: “Cel ce caută cu adevărat Mă găsește pe Mine, cel care doar se preface se găsește pe sine însuși.”

VIII. Despre Practicile Ascetice

581. Lupta interioară a omului dureaza patruzeci de ani. E nevoie de zece ani de suferință pentru ca limba sa nu-l mai trădeze, alți zece ani pentru ca aceasta carne barbară care ne atârnă pe corp să îl lase în pace, și încă zece ani pentru ca inima să îi ajunga în acord cu limba. Dupa patruzeci de ani, sunt șanse mari ca vorbele ce ies din gura unui astfel de căutator să fie în sfârșit libere de orice dorință.

585. Rugăciunea și postul sunt ale credincioșilor, debarasarea inimii de vicii este a Oamenilor de Dumnezeu.

585. Achită-te de prescripțiile legale până când apare sinceritatea, și perseverează în sinceritate până când țâșnește lumina. Odata ce lumina este cu tine, roagă-te până când ajungi să-L adori pe Dumnezeu “ca și cum L-ai vedea”.

589. Dacă cineva așteaptă un an în fața unei uși, ea se va deschide și cineva va întreba ce dorește. Așteaptă deci cincizeci de ani în fața ușii Lui, și eu garantez rezultatul.

590. Savantul a luat știința și a plecat satisfăcut, devotul a luat practicile pioase și a plecat și el, multumit de ceea ce a primit. Ia deci, și tu, ceva. Alege tristețea, și vei obține de la Dumnezeu ceea ce aștepți.

591. Dumnezeu vă trimite în lume puri, deci nu o părasiți impuri.

592. A contempla înseamnă să existe El și tu să încetezi să exiști, înseamnă ca El să șteargă ce este omenesc din tine și să înlocuiască tot cu ceea ce este al Lui.

(tradus și adaptat dupa Kharaqani – Nur al-‘ulum, din volumul “Paroles d’un soufi”, Seuil, 1998)

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: