Purificarea și acțiunea (Al-Muḥāsibī)

În acest capitol din lucrarea “Regulile de conveniență ale egoului” (Muhasabatu an-nafs), Al-Muḥāsibī vorbește despre importanța purificării înainte de a acționa, și despre modul cum omul se poate rătăci atât prin rău, cât și prin bine.

“Purificarea constă în a trece de la rău la fundația pe care se construiește binele. Căci construcția se poate prăbuși, însă fundația rămâne. Însă pe de altă parte, fundația nu poate cădea lăsând pereții edificiului în picioare.

La fel se întâmplă și în cazul celui care nu se purifică înainte de a acționa. Căci răul îl priveaza pe om de utilitatea binelui. În primul rând, servitorul [lui Dumnezeu] trebuie să lase deoparte răul. Apoi, poate porni în căutarea binelui. În același timp, egoul se teme de purificare și fuge de lucrările pioase din pricina poverii purificării și a ușurinței de a acționa conform cu norma [lui Dumnezeu] fără purificare.

De îndată ce purificarea precede faptele pioase (ce devin ușoare tocmai datorită acestei curățări), apare o nevoie imperioasă de a cunoaște modalitățile prin care căutăm binele și apropierea de Dumnezeu.

Astfel, cel ce are grijă de sufletul său și se teme a nu-l pierde, caută mijloacele potrivite recurgând la subtilitatea inteligenței și la finețea înțelegerii [lucrurilor]. Odată ce obține această cunoaștere, el se atașează de ea și acționează în consecință, căci cunoașterea viciilor acțiunii se impune înainte de acțiunea propriu-zisă, și cunoașterea căii se impune înainte de primul pas pe cale. În rest, nevoia servitorului de a-și cunoaște egoul, pasiunile și adversarul, ca și răul în sine, este una cu atât mai imperioasă cu cât cere mult discernământ. Și cu cât servitorul este mai inteligent si preocupat de sufletul său, această nevoie crește.

Pentru că servitorul nu este obligat să înfăptuiască tot binele, însă este pe de altă parte obligat să se ferească de tot răul. De fapt, cei ce abandonează răul alunecă înspre bine, însă nu toți cei care acționează conform binelui fac neapărat parte din “oamenii de bine”.

Cunoașterea de către om a răului implică știința binelui și răului, în vreme ce cunoașterea binelui nu cuprinde în mod necesar știința amândurora.

Asta pentru că cel care distinge binele de rău, izolează răul și se oprește de la el ajunge să păstreze pentru sine, după această operațiune, un bine pur. I se întâmplă de asemenea să cunoască binele însă fără să poată distinge și răul cuprins în acesta și ce vicii ascunse îl corup, pentru că binele și răul sunt amestecate. Pe de altă parte, răul este în întregime rău.

Adversarul pervers a rătăcit de Dumnezeu mulți oameni prin bine, și pe alții prin rău. Cei rătăciți prin bine au deviat din cauza ignoranței răului amestecat cu binele. Deoarece ignoră această formă de cunoaștere, egourile proprii le-au dat iluzia de a fi pe calea binelui, a ghidării corecte, a iubirii și a rectitudinii. Și totuși, ei s-au rătăcit în raport cu Dumnezeu și s-au abătut de la Calea Sa de iubire și sinceritate.

Aceasta se întâmplă din cauza abundenței viciilor ce corup acțiunile și a cunoașterii insuficiente de către cel ce acționează a acestor vicii și defecte.

Suntem toți ai lui Dumnezeu, și spre el ne întoarcem.

Câți oameni își ignoră egoul, pasiunile și adversarul!

Implorăm ajutorul lui Dumnezeu contra nepăsării, a omisiunii și a uitării ce duc la rătăcire și ne corup acțiunile!

Trebuie ca cel ce abandonează răul să o facă în măsura cunoașterii prejudiciului interior pe care îl aduce acest rău atunci când este angajat într-o acțiune prin care caută apropierea divină.

Cât despre cel ce caută binele, demersul său trebuie să țină cont de ceea ce cunoaște și ceea ce dorește să obțină ca beneficiu, căci știința, acțiunea și beneficiul sunt lucruri deosebite. De fapt, este posibil să existe știință, însă autorul acțiunii să nu o aplice.

Se poate, iarăși, să existe știință și acțiune, însă să nu se obțină beneficiu.

Și se poate intâmpla să existe în același timp știință, acțiune și beneficiu, însă ele să fie urmate de anulare și eșec.

În sfârșit, se întâmplă ca servitorul să știe, să acționeze, să obțină beneficiu în urma acțiunilor sale, să se păstreze și să obțină perfecțiunea.

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: