Rābiʿa al-ʿAdawiyya, o Sfanta a sec. VIII

Depiction of Rabi’a grinding grain from a Persian dictionary. (Wikipedia)

Figura ce ilustreaza prin excelenta sensibilitatea iubirii spirituale la feminin, Rābiʿa a trait si a murit in Basra (Iraq), fiind una dintre primele musulmane care au dezvoltat si trait intreaga viata doctrina iubirii pure a lui Dumnezeu Preainalt, in limbaj sufit. Lucru cu atat mai notabil cu cat atmosfera timpului era una de asceza si renuntare la viata lumeasca si la atractiile sale iluzorii.

Facand o adevarata scoala de cunoastere din propria viata, Rābiʿa a fost respectata si urmata de numerosi asceti, precum Sufyan at-Thawri, Malik ibn Dinar, Wahid ibn Zaid, Shaqiq al-Balkhi, Rabah al-Qaysi si multi altii.

Al patrulea copil al unui luntras ce transporta oameni de pe un mal al celuilalt al raului Tigru (el insusi un ascet), Rābiʿa (in araba “a patra”) s-a nascut intru durere si bucurie in familia deja impovarata. Insa chiar dupa nasterea sa, Dumnezeu i-a trimis tatalui sau un semn de incredere si speranta printr-un vis, unde i se indica sa mearga la emirul orasului Basra, pentru a primi din partea Sa un ajutor. Si acest generos ajutor a venit intr-adevar prin lumina Rābiʿei, fara ca tatal ei sa fie nevoit (impotriva unei promisiuni ce-si facuse de a nu cere nimic niciunui muritor ci doar Lui) sa ceara nimic.

Viata sa a fost foarte bogata, atata prin cuvintele de intelepciune ce a lasat in urma sa, cat si prin faptele nobile pe care le-a infaptuit. Vom incerca sa citam cateva, urmand-o pe aceasta femeie sfanta in viata ei de zi cu zi.

Pudoarea unei Sfinte

Cativa credinciosi au gasit-o pe Rābiʿa acoperita de un vesmant vechi si uzat, si i-au spus: “Multi oameni te-ar ajuta, daca le-ai cere-o.” Ea a privit cerul, si le-a raspuns: “As rosi sa cer oricui lucruri din aceasta lume. Aceste lucruri nu apartin de fapt nimanui. Sunt doar imprumuturi in mainile celor ce se cred proprietari”.

Ce este iubirea?

Intrebata ce inseamna iubirea pentru ea, Rābiʿa a palit, a tacut indelung, apoi a raspuns: “Intre cel ce iubeste si cel iubit nu exista distanta, nici cuvinte. Iubirea nu se poate descrie decat prin gust. Cel ce a gustat, stie. Cel ce descrie, nu vorbeste despre sine insusi. Caci cum poti descrie ceva ce iubesti, cand in prezenta sa nu esti complet redus la neant?”

Cand poate un credincios sa fie multumit?

Celebrul imam al-Qushayri povesteste ca Rabi’a a fost intrebata cand poate un servitor al lui Dumnezeu sa se considere multumit. Ea ar fi raspuns: “Atunci cand incercarile vietii ii trezesc o bucurie la fel de mare ca acea resimtita atunci cand primeste favorurile divine”

Ego, cat ai dormit?

Rābiʿa isi petrecea noptile in rugaciune si zilele in adorarea lui Dumnezeu. Ibn al-Jawzi spunea ca ea se ruga intreaga noapte, abia dupa rasarit permitandu-si un somn scurt si lejer. Se scutura din somnolenta si isi relua activitatile consacrate lui Dumnezeu, murmurand cu dojana: “Ego, cat ai dormit? Esti pe punctul de a adormi definitiv, si a nu te mai trezi decat in ceasul Judecatii de pe Urma, atunci cand creaturile vor auzi: ‘Deschideti cartile unde sunt inscrise faptele si gesturile oamenilor creati de Dumnezeu!'”

Ziua Judecatii de Apoi

Rābiʿa a fost intrebata: “Te rogi atat de des si atat de intens – ce recompensa vrei sa obtii?” Ea a raspuns: “Nu caut nicio recompensa pentru faptele mele bune. Ma rog pentru ca, in ziua Invierii, Profetul Muhammad s.l.a.w.s. sa se bucure si sa spuna celorlalti Profeti (pacea fie cu ei): Priviti-o pe aceasta femeie din comunitatea mea! Priviti aceste fapte!”

Vointa Lui

Sufyan ath-Thawri a rugat-o pe Rābiʿa:
– “Fa o rugaciune, pentru ca Dumnezeu sa-ti indulceasca suferintele!”
– “Dar cine mi-a trimis aceste suferinte?”, a murmurat ea.
– “Domnul tau, evident!”, a raspuns Sufyan.
– “Daca Vointa Lui a fost ca eu sa traiesc aceste suferinte, cum m-as putea adresa Lui, ignorand decretul Sau? Esenta dragostei este rabdarea celui ce iubeste pentru cel ce este iubit!”.

Inima Curata

Un grup de tineri au intrebat-o pe Rābiʿa:
– “O tu, ce excelezi in cuvinte, stii la fel de bine sa-ti pastrezi inima curata?”
– “Eu imi pastrez inima curata de toate”, a raspuns Rābiʿa. “Nu las nimic din ceea ce este in mine sa iasa, si nu las nimic din ceea ce este dincolo de mine sa intre!”

Cuvinte ale Rābiʿei al-ʿAdawiyya

“Fiecare actiune are un rezultat. Fructul stiintei spirituale este apropierea de Dumnezeu. Fructul adevaratei Cunoasteri este intoarcerea cu spatele spre creatie, pentru a-L contempla numai pe Creator!”

“Eu nu Il ador pe Dumnezeu nici din frica de infernul Sau, nici din dorinta Paradisului Sau. As fi un servitor ipocrit daca as munci numai din frica sau din dorinta de recompensa. Eu Il ador din Iubire si pasiune pentru El insusi.”

“Doamne, tot ceea ce mi-ai rezervat din bunurile acestei lumi, da-le dusmanilor Tai, si tot ceea ce imi rezervi in Paradis, distribuie celor credinciosi Tie! Caci eu doar PE TINE te caut!”

“Dumnezeul meu, acum ca ziua s-a sfarsit, si in calmul noptii toti cei ce iubesc se retrag cu cei iubiti… iata-ma in Fata Ta. Ma abandonez in bratele Tale!”

Adevarata minune: Servitutea Pura

Povestea spune ca Hasan al-Basri a invitat-o intr-o zi pe Rābiʿa, care statea in contemplatie pe malul Eufratului, sa faca rugaciunea cu el, intr-un mod exceptional. Intinzandu-si covorul pe apele raului, Hasan a spus: “Haide, Rābiʿa! Eufratul ne asteapta sa facem rugaciunea pe apele sale!”. Ca raspuns, Rābiʿa si-a asezat covorul de rugaciune la cativa metri in aer, spunand: “Haide, Hasan, aerul ne asteapta sa ne rugam! Aici vom fi mai la adapost de privirile curiosilor!”. Cum Hasan ramasese ingandurat si subjugat de sfintenia sa, Rābiʿa a spus:
“Maestre, ceea ce ati facut dumneavoastra, pestii o fac in fiecare zi. Iar ceea ce am facut eu, pana si mustele sunt capabile a o face. In realitate, este vorba despre a atinge un nivel superior pestilor si mustelor… Invoca-l pe Domnul Tau cu smerenie si umilinta. Nu esti decat un Servitor, ales de Dumnezeu intre multi altii. Realizeaza deci in tine Servitutea!”

Moartea Rabi’ei, la Basra

In tot timpul vietii, Rābiʿa nu a incetat a se gandi constant la moarte. Intr-o zi, s-a decis sa-si sape propria groapa, la ea acasa. In fiecare zi isi spunea: “Maine, tu vei fi aici!”. Apoi isi incepea actele de devotiune zilnica. Si-a pastrat acest obicei pana la moarte, in fiecare zi, pe parcursul ultimilor 40 de ani de viata. Pentru ea, moartea era doar un pod, ce trebuia parcurs pentru a ajunge la Cel Preaiubit.

La un an dupa moarte, servitoarea sa credincioasa, ‘Abda, a vazut-o in vis pe stapana ei. Printre alte intrebari, ‘Abda a rugat-o pe Rābiʿa sa-i dea un sfat, pentru a se putea apropia de Dumnezeu. Raspunsul sfintei a fost:
” Dedica-te complet Invocatiei lui Dumnezeu (ad-dhikr), caci doar aceasta te va salva de durerile infernale!”

Mostenirea Spirituala

Rābiʿa a fost o adevarata mama spirituala, o lumina pe pamant, un exemplu de urmat. Ea detinea secretul cuvintelor care trezea si incalzea inimi. Inima sa deborda de sinceritate si puritate, ceea ce dadea cuvintelor sale o binecuvantare (baraka) deosebita. Caci cuvintul este doar un corp, al carui suflet este sinceritatea pe care o vehiculeaza. Rābiʿa a fost o maestra a psihologiei spirituale. S-a aflat intr-o lupta continua cu ego-ul, ale carui subtilitati si dorinte a reusit sa le dejoace. Orice musulman ce aspira la implinire spirituala va incerca, cu siguranta, sa vina in intampinarea Rābiʿei, aceasta femeie sufi, fondatoare a uneia din cele mai frumoase scoli ale umanitatii: cea a Iubirii de Dumnezeu.

(traduceri si adaptari din volumul “La Vie de Rābiʿa al-ʿAdawiyya, Une Sainte Musulmane du VIIIeme siecle”, Jamal-Eddine BENGHAL, IQRA, 2000)

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: