Shaikh Sidi Hamza

Shaikh-ul Sidi Hamza al Qadiri al Butchichi este actualmente considerat în Maroc, ca si în numeroase alte tari unde se gasesc discipolii sai, ca un “maestru viu”, reprezentantul autentic al unei traditii vii a Sufismului, cale de realizare interioara a Islamului.

Exista în întreaga lume musulmana, dar si în afara sa, numeroase confrerii sufite ce poarta numele unuia dintre fondatorii sai, ca de pilda Shadhiliyya, Tijaniyya, Naqshbandiyya, Qadiriyya, etc.

Aceasta ultima îsi trage numele de la Shaikh-ul Moulay Abd al Qadir al Jilani (470H-559H / 1077-1166), unul dintre sfintii sufi cei mai cunoscuti în Islam, al carui sanctuar se afla la Bagdad, oras unde timp de mai multi ani acesta a predat stiintele esoterice si exoterice.

Shaikh-ul Sidi Hamza al Qadiri al Butchichi este un descendent de sânge al acestuia. Pe acest plan, genealogia familiei al Qadiri urca pâna la Profetul Muhammad si nepotul sau Hassan. Pe lânga aceasta descendenta, fara îndoiala foarte importanta, însa cu care se pot mândri multe alte familii ce nu au cu toate acestea nici un rol de a transmite învataturi, mostenirea cea mai notabila este de ordin spiritual.

În sufism, se considera ca un “Shaikh viu” este un “mostenitor muhammadian”, în masura în care acesta poate fi mostenitor al Secretului (numit astfel pentru ca tine de inefabil, de o realitate pe care nici un limbaj nu o poate exprima) Profetului si a fost “autorizat” el însusi în acelasi timp printr-o sursa transcendenta, divina, si prin propriul sau maestru, care confirma astfel veridicitatea si autenticitatea unei astfel de desemnari. Asa cum se spune în sufism, este o desemnare “de la inima la inima”.

Pentru a fi autentica din acest punct de vedere, fiecare tariqa sau cale sufita trebuie sa fie înscrisa într-un lant neîntrerupt de maestri spirituali, mostenitori fiecare ai acestui secret, pâna la Profetul Muhammad si, prin acesta, în întreg sirul sfintilor si profetilor anteriori. Secretul nu este altul decât acela al sensului ultim si divin al existentei. A-l descoperi, sau a se apropia de el, este finalitatea însasi a oricarei existente.

Shaikh-ul Sidi Hamza al Qadiri al Butchichi a fost si el, ca si tatal sau Sidi Hajj Abbas al Qadiri al Butchichi, discipol al Shaikh-ului Sidi Abu Madyan al Qadiri, care a putut obtine “secretul” dupa ce a fost timp de numerosi ani discipolul mai multor maestri sufi, dintre care mentionam în mod special pe Sidi Ben Ariane, membru al unei traiqa Tijaniyya care îsi disimula atât de bine sfintenia si cunostintele spirituale încât a fost încadrat în acea categorie de sfinti numiti “Malamati” (ce se comportau în asa fel încât sa atraga asupra lor o opinie defavorabila).

Alt Shaikh care a jucat un rol decisiv în formarea spirituala a lui Sidi Abu Madyan a fost Sidi Ahmed Lahlou, el însusi discipol al Chaikh-ului ce conducea Tariqa Shadhiliyya, Sidi Muhammad ben Ali.

Aceste mosteniri spirituale converg în cazul lui Sidi Hamza cu aceea a bunicului sau Sidi Muktar al Butchichi, un mare sfânt din orientul Marocului, recunoscut pentru minunile si întelepciunea sa în toate triburile Beni Snassen, figura emblematica a rezistentei anti-coloniale.

Totusi de-a lungul acestui lant initiatic nu regasim decât la nivelul lui Sidi Ali al Qadiri (primul caruia i s-a dat numele de Butchichi) un acces complet la cunoasterea secretului spiritual si la autorizatia de a transmite initierea. Acest nivel va fi apoi pierdut, pentru a nu laasa loc decât unei forme exterioare si populare de sfintenie.

El va fi din nou atins în sânul tariqa Qadiriya Butchichiya prin contributia lui Sidi Abu Madyan, care l-a rândul sau a transmis acest secret discipolilor sai, Sidi Hajj Abbas si Sidi Hamza. În terminologie sufita, calea “secretului” (sirr) se distinge astfel de cea “de binecuvântare” (tabarrouk), care ofera o anumita impreganare spirituala benefica fara însa a permite un acces deplin la cunoastere. Aceasta cale de “Sirr” (secret spiritual) este cea transmisa astazi de catre Sidi Hamza al Qadiri al Butchichi.