Aspecte ale Căii: II. DHIKR-UL şi COMPORTAMENTUL (al-akhlaq)

A Dhikr

1) Despre dhikr-ul individual

a) Dhikr-ul individual în Coran

– „Amintiţi-vă de Mine şi îmi voi aminti de voi.” (II, 152)

– „Rămâi cu cei care, dimineaţa şi seara, Îl cheamă pe Domnul lor, căutând spre faţa Sa. Ochii tăi să nu se desprindă de ei căutând poleiala Vieţii de Acum. Nu-i da ascultare celui a cărui inimă am făcut-o nepăsătoare la amintirea Noastră, căci el îşi urmează poftele, iar purtarea lui este desfrânată.” (XVIII, 28)

– „O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-L întotdeauna pe Dumnezeu! Preamăriţi-L dimineaţa şi seara!” (XXXIII, 41-42)

– „Aminteşte-ţi de Domnul tău, în sufletul tău, cu voce înceată, cu smerenie şi teamă, dimineaţa şi seara. Nu fi dintre cei nepăsători.” (VII, 205)

– „(Lampa este) în casele ce Dumnezeu a îngăduit să fie înălţate şi numele Său să fie amintit în ele, şi în ele Îl preamăresc, în zori şi în amurg, bărbaţi pe care nici un negoţ şi nici o vânzare nu îi abate de la amintirea lui Dumnezeu (…)” (XXIV, 36-37)

– „Domnul vostru spuse: „Chemaţi-Mă şi vă voi răspunde.”(XL, 60)

– „Chemaţi-L pe Domnul vostru, cu smerenie şi în taină. El nu-i iubeşte pe călcătorii de lege.” (VII, 55)

– „Eu răspund la chemarea celui ce Mă cheamă, atunci când Mă cheamă.” (II, 186)

– „Nu fiţi asemenea celei care-şi destramă urzeala după ce o ţesuse cu migală.” (XVI, 92)

– „Închină-te Domnului tău până ce-ţi va veni încrederea deplină!” (XV, 99)

– „ Amintirea lui Dumnezeu este cea mai măreaţă!” (XXIX, 45)

– „Amintiţi-L pe Dumnezeu mereu! Poate veţi fi fericiţi!” (LXII, 10)

– „În crearea cerurilor şi a pământului, în deosebirea nopţii şi a zilei, sunt semne pentru cei dăruiţi cu minte, pentru cei care se gândesc la Dumnezeu, stând jos, în picioare, ori culcaţi (…)” (III, 190-191)

– „O, voi cei ce credeţi. Fiţi tari când întâlniţi o ceată (de vrăjmaşi). Amintiţi-vă întotdeauna de Dumnezeu.” (VIII, 45)

– „pe cei care cred şi ale căror inimi îşi află tihna în amintirea lui Dumnezeu – nu-şi află inimile tihna în amintirea lui Dumnezeu, oare?” (XIII, 28)

– „în afară de cei care (…) şi-L amintesc pe Dumnezeu adesea” (XXVI, 227)

– „Cei pe care îi chemaţi afară de El, nu au putere nici cât o pieliţă de sâmbure de curmală.” (XXXV, 13)

b) Dhikr-ul individual în Hadith-uri

– „Sunt cu servitorul Meu atunci când acesta Mă aminteşte, iar buzele sale se mişcă prin voia Mea.”

– „Fie ca limba ta să nu înceteze niciodată să-L evoce pe Dumnezeu.”

– „Invocaţi-L pe Dumnezeu în aşa fel încât ipocriţii să spună despre voi că o faceţi în mod ostentativ.”

– „Sunt aşa cum slujitorul Meu se aşteaptă să fiu şi Eu sunt cu el, atunci când Mă pomeneşte. Dacă el Mă pomeneşte în inima sa, de asemenea îl pomenesc şi Eu în inima Mea. Dacă Mă pomeneşte într-un grup, îl pomenesc şi Eu într-un grup mai bun (al îngerilor). Dacă se apropie de Mine cu o lăţime de palmă, mă apropii şi Eu cu lungimea unui braţ. Dacă se apropie de Mine cu lungimea unui braţ, Mă apropii şi Eu de el cu lungimea unei mâini. Dacă el se îndreaptă spre Mine umblând, Eu pornesc către el în fugă.”

– „- Care este fapta cea mai iubită de Dumnezeu?- Este să mori cu limba umedă de invocaţia lui Dumnezeu.”

– „Pentru orice există o modalitate de purificare şi, cu certitudine, modalitatea de purificare a inimilor este invocarea (dhikr) lui Allah.”

– „Un om este urmărit de aproape de duşmanii săi, dar ajunge la o fortăreaţă în care se adăposteşte şi care-i oferă siguranţă; tot astfel, servitorul nu este la adăpost de Satana decât prin dhikr-ul lui Allah.”

– „Cel care-L invocă pe Dumnezeu şi cel care nu-L invocă, pot fi comparaţi cu un om viu, respectiv cu un om mort.”

– „Invocă-L mult pe Allah, până când vor spune despre tine: e nebun!”

– „Satana stă cu gura lipită de inima omului; dacă omul îl invocă pe Dumnezeu, Satana se retrage; dacă omul uită [să-L invoce], Satana îl prinde de inimă.”

– „Nu există nici zi, nici noapte în care Allah, lăudat şi slăvit fie El, să nu facă un act de milostenie prin care să-l răsplătească pe oricare dintre servitori voieşte El. Ori, Allah nu acordă o răsplată mai mare decât aceea de a îndemna la amintirea Sa.”

– „Oamenii din Rai nu vor regreta nimic, în afara momentelor în care nu L-au invocat pe Allah.”

– „Cel care nu-şi aminteşte des de Dumnezeu, este rupt de credinţă.”

– „Allah a spus: „O, fiu al lui Adam, atunci când Mă aminteşti, îmi mulţumeşti, iar atunci când Mă uiţi, îmi eşti necredincios”.”

– „Nu înceta să rosteşti rugăciuni şi invocaţii când îl aminteşti pe Allah, fie că stai în picioare sau aşezat, fie că te afli la târg sau într-o adunare.”

– „Acela, dintre nepăsători, care-L invocă pe Dumnezeu, este precum un lăstar verde care creşte pe un trunchi uscat.”

– „Amintirea lui Dumnezeu este vindecarea inimilor.”

– „Sunt prietenul cel mai bun al celui care Mă invocă, şi acestuia îi ţin tovărăşie.”

– „Musa întrebă:- Doamne, care este fapta care iţi place cel mai mult?”- Să-ţi aminteşti de Mine des, în orice situaţie te-ai afla”, răspunse Allah.

c) Dhikr-ul individual în adagii sufite

– „Nu abandona invocaţia pentru că, în timp ce limba ta îl invocă pe Dumnezeu, inima nu ţi-e prezentă, căci mai rea ar fi absenţa completă a invocaţiei lui Dumnezeu, decât invocaţia Sa fără implicarea inimii. Se poate ca Dumnezeu să te ridice de la invocaţia făcuta cu neglijenţă, la invocaţia făcuta cu concentrare, apoi, la o invocaţie în care ţi-e prezentă şi inima, iar de la aceasta, la invocaţia în care nu mai există nimic în afară de obiectul invocaţiei: “Aceasta nu este greu pentru Dumnezeu” (XIV, 20). (hikam)

– „Dacă vezi un credincios pe care Dumnezeu îl menţine în săvârşirea constantă a practicilor spirituale (wird), şi îl dăruieşte cu mult ajutor divin, nu dispreţui ceea ce Domnul îi dă pentru că nu vezi în el nici semnul gnosticilor (‘arifin), nici bucuria celor care Îl iubesc pe Dumnezeu (muhibbin). Dacă nu ar avea inspiraţii divine (warid), nu ar persevera în practica exerciţiilor spirituale.” (hikma)

– „Doar ignorantul dispreţuieşte wird-ul. Inspiraţia divină (warid) va exista şi în cealaltă lume, în timp ce wird-ul va dispărea odată cu viaţa din lumea aceasta. Ne cere mai multă atenţie ceea ce este de neînlocuit. Wird-ul este ceea ce El cere de la tine, iar inspiraţia divină este ceea ce ceri tu de la El. Ce diferenţă, între ceea ce-ţi cere El, şi ceea ce-I ceri tu! (hikma)

– „Nu ne reamintim decât ceva susceptibil de a fi uitat; nu ordonăm decât ceva apt să devină dezordonat.” (hikma)

– „Pentru unii, luminile (inimii lor) preced invocaţiile; pentru alţii, invocaţiile preced aceste lumini. Unul Îl aminteşte pe Dumnezeu pentru ca inima să-i fie iluminată; un altul Îl aminteşte tocmai fiindcă inima îi este iluminată.” (hikma)

– „El ţi-a dăruit trei favoruri însemnate (karamat):

* permiţându-ţi să-L invoci, fiindcă fără mila Sa n-ai fi demn de practica invocării Sale;

* acordându-ţi favoarea de a fi amintit de El, confirmând în acest fel legătura dintre tine şi El;

* făcându-ţi cinstea de a fi amintit în preajma Sa, prin care a desăvârşit mărinimia Sa faţă de tine.” (hikma)

– „Dumnezeu i-a revelat lui David (pacea fie asupra sa): „O David, spune-le celor care îmi sunt cu adevărat credincioşi, să se veselească şi să se dedice bucuriei de a Mă invoca (dhikr)”.” (hikma)

– „Tu eşti Cel care Ţi-ai rostit numele înainte de a o face ceilalţi.” (hikma)

– „Voi aţi fost aleşi de Dumnezeu să vă număraţi printre invocatorii Lui.” (Seiyyd, Paris 1992)

– „Dumnezeu însuşi se invocă pe Sine în noi.”(Seiyyd)

– „Invocaţi, manifestaţi sârguinţă pentru lucrurile exterioare (dhikr, orientare), şi lăsaţi-mă pe mine să mă ocup de interioritatea voastră.”(Seiyyd)

– „Singura fericire reală se află în la ilaha illa Llah.”(Seiyyd)

– „Invocaţia este mijlocul prin care se stabileşte legătura spirituală între Maestru şi discipol” (Seiyyd)

– „Toţi oamenii sunt sclavi a ceva, mai puţin aceia liberi în interior. Invocaţi-L pe Dumnezeu pentru a deveni liberi” (Seiyyd)

– „Dhikr-ul este hrana inimii.”(Seiyyd)

– „Eu vă ofer tot timpul, neîncetat. Totul depinde de receptivitatea voastră, de capacitatea voastră de a primi, de a vă orienta spre mine.”(Seiyyd)

– „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru.” (Seiyyd)

– „Două lucruri sunt necesare şi complementare în practică: invocaţia şi orientarea. În cazul în care avem de-a face cu o oglindă murdară şi ruginită şi dorim ca ea să reflecte perfect lumina soarelui, trebuie efectuate două operaţiuni:

* şlefuirea oglinzii: această curăţare se face cu ajutorul invocaţiei;

* orientarea oglinzii către soare, astfel încât acesta să se reflecte perfect în ea.

De aceea este orientarea extrem de importantă.” (Seiyyd, Paris, 1992 şi 1993).

– „Dhikr-ul face să dispară progresiv dorinţele şi gândurile impure” (Seiyyd)

– „Numele divin îşi extrage influenţa şi puterea din idhn (autorizare); prin reducere la absurd, dacă denumirea de „cartof” ar beneficia de idhn, ea ar deveni un nume divin. ”(Seiyyd)

– „Realizarea spirituală este, în acelaşi timp, lucrul cel mai uşor şi lucrul cel mai dificil: cel mai uşor, fiindcă este suficient să-ţi aminteşti de Dumnezeu; cel mai dificil, fiindcă este în firea omului să-L uite.”(F. Schuon).

2) Despre reuniunile de dhikr

a) reuniunile de dhikr în Coran

– „O, voi cei ce credeţi! Amintiţi-L întotdeauna pe Dumnezeu! Preamăriţi-L dimineaţa şi seara!” (XXXIII, 41-42)

– „Amintiţi-vă de Mine şi îmi voi aminti de voi.” (II, 152)

b) reuniunile de dhikr în Hadith-uri

– „Slujitorul Meu nu Mă pomeneşte în inima sa fără ca Eu să-l pomenesc pe el într-o adunare de îngeri, nici nu Mă pomeneşte într-o adunare fără ca Eu să-l pomenesc pe el într-o adunare mai bună.”

-„Dumnezeu are anumiţi îngeri călători (fudala) care se află în căutarea reuniunilor de dhikr şi care, atunci când găsesc o astfel de reuniune, se aşază alături de participanţi şi îi înconjoară cu aripile lor până la cerul acestei lumi; când participanţii se împrăştie, îngerii urcă la cer. Atunci Domnul lor, care este mai cunoscător, îi întreabă: «Unde aţi fost?», iar îngerii răspund: «Am fost pe pământ la cei ce Te preamăresc, Te slăvesc, Te laudă, Te glorifică, Te onorează, îţi proclamă divinitatea şi Te conjură…»”

– „Trimisul lui Dumnezeu îi observă într-o zi pe companionii săi aşezaţi în cerc: «Ce v-a făcut să vă adunaţi aici?» Ei răspunseră: «Ne-am adunat ca să-L invocăm pe Dumnezeu şi să-L slăvim fiindcă ne-a îndreptat spre islam şi pentru harurile pe care ni le-a acordat». El întrebă: «Acesta este singurul motiv pentru care v-aţi reunit?» Ei răspunseră: «Pe Dumnezeu, este singurul motiv pentru care ne-am reunit aici.» El zise: «Nu v-am cerut să vă juraţi pentru că nu v-aş fi crezut; îngerul Gabriel mi-a adus la cunoştinţă că Dumnezeu se laudă cu voi pe lângă îngerii Săi.»”

– „Dumnezeu va zice în Ziua Învierii: «Oamenii vor trebui să ştie care sunt oamenii generozităţii (ahlu-l-karam)». Fu întrebat: «O, Trimis al lui Dumnezeu, care sunt oamenii generozităţii?» Răspunse: «Aceia din reuniunile de dhikr.»”

– „Nu există grup de oameni care să se reunească pentru a-L invoca pe Dumnezeu nedorind prin aceasta altceva decât Faţa Sa, fără ca un înger din ceruri să nu le aducă la cunoştinţă: „Ridicaţi-vă, sunteţi iertaţi. Faptele voastre rele au fost preschimbate în fapte bune.””

– „O, Trimis al lui Dumnezeu, care este câştigul acelora care participă la reuniunile de dhikr?” „Câştigul acelora care participă la reuniunile de dhikr este paradisul.”

– Trimisul lui Dumnezeu se îndreptă spre noi şi ne zise: „O, oameni! Dumnezeu are nişte îngeri mărinimoşi care coboară din ceruri, se opresc la reuniunile de dhikr de pe pământ şi se desfată în grădinile raiului”. Fu întrebat: „Care sunt grădinile raiului?” Răspunse: „Sunt reuniunile de dhikr (majalisul dhikr). Petreceţi-vă dimineaţa şi seara cu pomenirea lui Dumnezeu şi amintiţi-L sufletelor voastre. Cel ce voieşte să ştie care este locul său pe lângă Dumnezeu să ia aminte care este locul pe care-l ocupă Dumnezeu în inima sa, fiindcă Dumnezeu îl aşază în apropierea Sa pe slujitor la fel cum servitorul Său îl aşază pe Dumnezeu în sine însuşi.”

– „În Ziua Învierii se vor ridica mulţimi de oameni pe chipurile cărora se va vedea o lumină şi care vor sta pe jilţuri de perle; oamenii aceştia vor fi invidiaţi de ceilalţi, dar nu vor fi nici dintre profeţi, nici dintre martiri.” Un beduin îngenunche şi zise: „O, Trimis al lui Dumnezeu, descrie-ni-i pe aceşti oameni, ca să-i putem recunoaşte.” El răspunse: „Sunt oamenii care se iubesc de dragul lui Dumnezeu, care vin din triburi răzleţe, din ţări diferite, care se reunesc pentru dhikr şi Îl invocă pe Dumnezeu.”

– „Când un grup de oameni se reuneşte pentru a-l invoca pe Dumnezeu este deîndată înconjurat de îngeri, scăldat de mizericordie, sakinah (o mare pace) coboară asupra sa, iar Dumnezeu vorbeşte despre el celor aflaţi în apropierea Sa.”

– „Când se întâmplă să treceţi pe lângă grădinile raiului, intraţi şi desfătaţi-vă!” Companionii întrebară: „Care sunt grădinile raiului?” El răspunse: „Sunt reuniunile de dhikr.””

– „Nu există grup de oameni care după ce s-a întrunit şi s-a despărţit fără a aminti numele lui Dumnezeu, să nu resimtă o apăsare ca urmare a acestui fapt în Ziua Învierii.”

– „Sunt cu slujitorul Meu când îşi aminteşte de Mine şi îşi mişcă buzele (în dhikr).”

c) reuniunile de dhikr în adagii sufite

– „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi în frecventarea reuniunilor. Cine practică dhikr-ul fără a participa în mod regulat la reuniuni – sau invers – este precum un om şchiop: ceva îi lipseşte.” (Seiyyd)

– „Fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi în frecventarea reuniunilor. Nu vă inventaţi tot felul de scuze. Cu toate că obligaţiile profesionale, familiale şi sociale sunt împovărătoare, aceasta este legea vieţii şi cu toţii trebuie să trecem prin asta. În acest caz, există pericolul de a ne focaliza pe scuzele noastre şi de a nu mai frecventa reuniunile. Atunci, persoana în cauză ajunge să invoce mai puţin, se răceşte şi riscă să ajungă în aceeaşi stare ca la intrarea ei pe Cale. Trebuie să vă autodepăşiţi.” (Seiyyd)

– „Nu întrerupeţi reuniunile cu râsete sau flecăreli, cu „sporovăială”. Respectaţi caracterul sacru al reuniunii.” (Seiyyd)

– „Organizaţi reuniuni la nivel naţional cel puţin o dată la o lună şi jumătate.” (Seiyyd)

– „Respectaţi shari’ah, fiţi constanţi în dhikr-ul vostru şi participaţi la reuniuni: dacă respectaţi aceste indicaţii vă asigur că inima voastră nu se va putea răci şi veţi progresa încontinuu.”(Seiyyd)

– „Wadhifa este săpunul inimii!” (S. Jamal)

3) Despre rugăciunea asupra Profetului

a) rugăciunea asupra Profetului în Coran

– „Dumnezeu şi îngerii îl binecuvântează pe Profet. O, voi cei ce credeţi! Rugaţi-vă pentru el şi chemaţi asupra lui pacea.” (XXXIII,56)

b) rugăciunea asupra Profetului în Hadith-uri

– „Acela care se roagă pentru o mine o dată, Dumnezeu se va ruga pentru el de zece ori pe atât, îi va şterge zece păcate şi-l va înălţa în stare cu zece trepte.”

– „Cel mai demn de mine în Ziua Judecăţii va fi acela care se va fi rugat cel mai mult pentru mine.”

– „Oricând îmi trimite cineva urãri, Dumnezeu îmi va înapoia sufletul ca eu sã rãspund urãrilor sale.”

4) Despre cererea de iertare (istighfar)

a) cererea de iertare în Coran

– „celor care după ce au săvârşit o faptă ruşinoasă, nedretăţindu-se pe ei înşişi, îşi amintesc de Dumnezeu şi îi cer iertare pentru păcatele lor – cine altul iartă păcatele în afară de Dumnezeu?, celor care nu stăruie în ceea ce au săvârşit atunci când ştiu.” (III, 135)

– „Cere iertare pentru păcatele tale” (ILVII,19)

– „O, voi cei ce credeţi! Întoarceţi-vă cu toţii către Dumnezeu. Poate veţi fi fericiţi!” (XXIV,31)

– „Cereţi iertare Domnului vostru, apoi întoarceţi-vă către El, căindu-vă.” (XI,3)

– „O, voi cei ce credeţi! Întoarceţi-vă către Dumnezeu căindu-vă sincer.” (LXVI,8)

– „Cine face un rău ori se nedreptăţeşte pe sine însuşi şi apoi cere iertare lui Dumnezeu, îl va afla pe Dumnezeu Iertător, Milostiv.” (IV,110)

– „Cere iertare lui Dumnezeu! Dumnezeu este Iertător, Milostiv.” (IV,106)”

– „sunt (…) cei care, dis-de-dimineaţă, cer iertare.” (III,17)

b) cererea de iertare în Hadith-uri

– „Mă căiesc în faţa lui Dumnezeu de mai bine de şaptezeci de ori pe zi.”

– „Iblis îi zice (lui Dumnezeu): «Prin puterea Ta, eu nu încetez să-i rătăcesc pe aceia care Te adoră atât timp cât sufletele li se află-n trupuri!» Dumnezeu răspunde: «Prin puterea Mea şi prin măreţia Mea, Eu nu încetez să-i iert pentru aceasta atunci când ei îmi cer iertare.»”

– „Dacã cineva cere iertare neîncetat, Dumnezeu îi va oferi o cale de ieşire din orice necaz şi o uşurare de orice grijã şi îi va da de acolo de unde el nici nu gândeşte.”

– „Fericit este acela care are înscris în cartea vieţii mult istighfar.”

– „Când servitorul lui Dumnezeu săvârşeşte un păcat, în inima sa este înscrisă o pată neagră. Dacă se dezice de el şi cere iertare, pata este ştearsă; dacă, dimpotrivă, stăruieşte în făptuirea păcatului, semnele se înmulţesc în inima sa. Aceasta este rugina la care se referă Dumnezeu în versetul LXXXIII,14: S-au acoperit de rugină inimile lor cu cele pe care le-au agonisit!

– „Adevărat vă spun, inimile sunt atinse de o rugină asemănătoare cu rugina aramei: ceea ce le poate curăţa este istighfar-ul.”

– „N-a trecut nicio dimineaţă în care să nu-i fi cerut iertare lui Dumnezeu de o sută de ori.”

– „Dacă n-aţi fi săvârşit niciun păcat, Dumnezeu v-ar fi luat şi ar fi adus în locul vostru un popor de păcătoşi care I-ar fi cerut iertare şi pe care El i-ar fi iertat.”

c) cererea de iertare în adagii sufite

– „ – N-am mai păcătuit de treizeci de ani, îi mărturiseşte cineva lui Rabi’a.

– Faptul ca exişti este un păcat mai mare decât oricare altul.”

– „Ori de câte ori aspiraţia spirituală a celui care urmează calea se opreşte la revelaţiile care i-au fost făcute, vocea realităţii esenţiale îl cheamă şi-i zice: „Ceea ce cauţi tu se află dincolo de acestea.” Ori de câte ori frumuseţea părelnică a lucrurilor create se oferă privirilor sale, realitatea lor esenţială îi strigă: „Noi suntem doar ispită. Nu fi tăgăduitor!”(II, 102 )”. (hikam)

5) Despre citirea Coranului

a) citirea Coranului în Coran

– „Dacă oamenii şi djinii s-ar strânge ca să facă ceva asemenea acestui Coran, ei nu vor face nimic care să-i semene, chiar dacă s-ar sprijini unii pe alţii.” (XVII, 88)

– „Iar în timpul nopţii stai de veghe şi împlineşte rugăciuni peste cele cuvenite, poate că Domnul tău te va readuce la viaţă într-o poziţie demnă de laudă!” (XVII, 79)

b) citirea Coranului în Hadith-uri

– „Când un grup de oameni se adună într-o încăpere din încăperile lui Dumnezeu [moschee] şi recită din Cartea lui Dumnezeu şi o studiază, o mare pace coboară asupra sa, este acoperit de mizericordie, înconjurat de îngeri, iar Dumnezeu îl pomeneşte în faţa celor aflaţi în apropierea Sa.”

– „Străduieşte-te să reciţi din Coran, fiindcă aceasta îţi aduce o lumină pe pământ şi o comoară în ceruri.”

– „Acela care recită Coranul introduce profeţia între rânele sale, doar dacă aceasta nu comportă însuşi actul revelaţiei. Acela pe care-l însoţeşte Coranul nu trebuie să se mânie alături de cei care se mânie, nici să fie grosolan alături de cei care sunt grosolani câtă vreme în inima sa adastă cuvântul lui Dumnezeu.”

– „Nu veţi izbândi să vă întoarceţi la Dumnezeu prin ceva mai bun decât ceea ce provine de la El, şi anume Coranul.”

– „Adevărat vă spun, Coranul acesta este festinul lui Dumnezeu. Participaţi la el atât cât puteţi; în realitate, acest Coran este frânghia lui Allah, Lumina vădită, tămăduirea eficace, invincibilitatea pentru acela care se agaţă de el, o cale de mântuire pentru acela care îl urmează; [Coranul] nu duce la rătăcire pentru a fi căutat un altul, nu deviază pentru a fi îndreptat iar minunile sale nu încetează niciodată. Nu este vătămat prin multitudinea repetărilor sale. Recitaţi-l, căci Dumnezeu vă va răsplăti când îl recitaţi cu dăruirea a zece fapte bune pentru fiecare literă din Coran. Eu nu spun că A, L, M alcătuiesc o singură literă, ci că Alif este o literă, Lam este o altă literă şi Mim este încă una.”

– „Acela care îşi săvârşeşte constant rugăciunile rituale prescrise nu se numără printre cei delăsători, iar acela care recită în fiecare noapte o sută de versete se numără printre cei rugători. ”

– “Cel ce recitã curgãtor Sfântul Coran va fi alãturi de îngerii nobili şi credincioşi, iar cel ce se poticneşte când recitã Sfântul Coran şi îl gãseşte greu de învãţat, va avea rãsplatã dublã.”

– „Citiţi Coranul cu regularitate fiindcă, pe Acela care-mi ţine sufletul între mâinile Sale, el se uită chiar mai iute decât fuge cămila ce-a fost împiedicată.”

c) citirea Coranului în adagii sufite

– „Când se recită Coranul creierul vostru poate nu înţelege; inima voastră, însă, înţelege!” (S. Jamal – răspuns la întrebarea unui faqir care întreba care ar putea fi beneficiul adus de ascultarea sau recitarea Coranului în arabă, atunci când nu se cunoaşte această limbă.)

B. Comportamentul (al-akhlaq)

a) Comportamentul în Coran

– „Voi aveţi în trimisul lui Dumnezeu o frumoasă pildă” (XXXIII, 21).

– „Şi tu ai o fire minunatã!” (LXVIII, 4)

– „O, voi cei care credeţi! Ţineţi-vã cu statornicie învoielile!” (V, 1)

– „Dă iertare, porunceşte binele, îndepărtează-te de neştiutori!” (VII, 199)

– „Dumnezeu nu-l iubeşte pe cel care este trufaş, plin de el.” (IV, 36)

b) Comportamentul în Hadith-uri

– „Cel ce are viaţă lungă şi o comportare cuviincioasă, este cel mai bun.”

– „Cel mai bun dintre voi este cel cu o purtare bună.”

– „Eu nu am fost trimis decât pentru a desăvârşi nobleţea în comportament.”

– „Nimic nu cântăreşte mai mult în balanţa servitorului, în Ziua Judecăţii, decât buna purtare.”

– „Dumnezeu are trei sute de atribute: acela care este impregnat (takhallaqa) fie şi de unul dintre acestea, va intra în Paradis.”

– „Impregnaţi-vă de atributele lui Dumnezeu! (takhallaqu bi akhlaqi Llah) ”

– „Dumnezeu a recomandat excelenţa (al-ihsan) în orice lucru.”

– „Acela care nu este milostiv, nu va fi tratat cu milostenie.”

– „Cineva i-a cerut Profetului să-i dea un sfat. Acesta i-a răspuns: “nu te mânia”. Acela l-a rugat din nou acelaşi lucru, şi de fiecare dată Profetul i-a răspuns: “nu te mânia”.”

– „Unul dintre modurile frumoase de a practica Islamul este, pentru om, acela de a lăsa deoparte ceea ce nu-l priveşte.”

– „Dacã cineva vă învinuieşte ca să vă facă să suferiţi, nu-l învinuiţi la rândul vostru ca să-i produceţi suferinţă, căci pedeapsa pentru greşeala lui îl va lovi.”

– „Abţineţi-vă de la a înfăptui ceva pentru care va trebui mai apoi să vă cereţi iertare.”

– „Nu cereţi nimic în mod insistent.”

– „Cei mai buni dintre noi sunt cei care arată bunătate faţă de nevestele lor.”

– „Fericit este acela care se preocupă de propriile defecte şi nu de defectele celorlalţi, face pomană din bunurile ce-i prisosesc, se abţine să vorbească fără rost şi se mulţumeşte cu sunnah.”

– „Credinţa omului este desăvârşită atunci când el încetează să mai mintă, fie şi în glumă, şi când pune capăt unui schimb de păreri chiar şi în situaţia în care are dreptate.”

– „Pe cel care îi sfătuieşte pe alţii într-o privinţă în care este el însuşi necunoscător, îl blestemă îngerii din ceruri şi de pe pământ.”

– „Dumnezeu este milostiv doar cu aceia dintre slujitorii lui care sunt miloşi (cu alţii)”

– „Acela care crede în Dumnezeu şi în Judecata de Apoi să spună vorbe bune sau, dacă nu, să tacă.”

– „Spune: eu cred în Dumnezeu şi fac binele.”

c) Comportamentul în adagii sufite

– „Sufismul este, în întregime, excelenţă în comportament.” (proverb)

– „Cel ce te depăşeşte în excelenţa comportamentului, te depăşeşte în sufism.” (proverb)

– „Futuwah înseamnă a fi drept, fără a aştepta ca şi alţii să fie la fel.”

– „Futuwah înseamnă a se pune cât de des posibil în serviciul altora şi a practica, fără nicio discriminare, generozitatea vizavi de aproape.”

– „Futuwah înseamnă a ierta răul care v-a fost făcut.”

– „Dhikr-ul trebuie să debordeze în comportamentul exterior.” (Seiyyd)

– „Două lucruri sunt cele mai importante: iubirea de inspiraţie divină (mahabba) şi comportamentul.” (Seiyyd)

– „Fiţi toleranţi, fiţi deschişi la minte.” (Seiyyd)

– „Printr-un comportament corect, fiecare trebuie să vegheze asupra inimii sale. Încercaţi să vă păstraţi interiorul curat şi pur, iar dhikr-ul vă va permite să scoateţi ceea ce rămâne impur. Nu trebuie lăsate sugestiile negative să vă intre din nou în inimă, pentru că dacă acest lucru se întâmplă este ca şi când aţi munci de două ori pentru obţinerea aceluiaşi rezultat.” (Seiyyd)