Aspecte ale căii: IV. GENEROZITATEA

a) Generozitatea în Coran

– „Vesteşte-le o osândă dureroasă celor care strâng aur şi argint şi nu cheltuiesc nimic pentru calea lui Dumnezeu.” (IX, 34)

– „Ia din bunurile lor o milostenie ca să-i curăţeşti şi să-i faci fără pată.” (IX, 103)

– „El [Dumnezeu] vă va înapoia tot ceea ce voi daţi milostenie.” (XXXIV, 39)

– „Cel care trăieşte în îndestulare, să plătească după puterea sa. Cel care nu are decât cu ce trăi, să plătească după cum i-a dat Dumnezeu. Dumnezeu nu împovărează pe nimeni decât pe măsura putinţei pe care i-a dat-o.” (LXV, 7)

– „Voi nu veţi ajunge la cuvioşie, dacă nu veţi da ca milostenie din ceea ce îndrăgiţi.” (III, 92)

– „Nu vă faceţi zadarnice milosteniile voastre, alăturându-le o părere de rău ori o ocară.” (II, 264)

– „O, voi cei ce credeţi! Daţi milostenie din bunătăţile pe care le-aţi agonisit şi din roadele pe care, pentru voi, le-am făcut să iasă din pământ! Nu alegeţi ceea ce-i rău ca să-l daţi drept milostenie.” (II, 267)

– „Ceea ce daţi drept milostenie vă va fi înapoiat şi nu veţi fi nedreptăţiţi.” (II, 272)

– „Daţi milostenie din ceea ce Noi v-am înzestrat, înainte ca moartea să vină la vreunul dintre voi, iar el să spună: „Domnul meu! Dacă mi-ai fi dat încă un răgaz, până la un soroc apropiat, aş fi dat milostenie şi aş fi fost drept.”” (LXIII, 10)

– „Cei care îşi cheltuiesc averile pentru Calea lui Dumnezeu sunt asemenea unui grăunte care dă naştere la şapte spice, iar fiecare spic are o sută de grăunţe.” (II, 261)

– „Luptaţi-vă pe calea lui Dumnezeu cu averile şi făpturile voastre. Aceasta va fi bine pentru voi. O, dacă aţi şti!” (LXI, 11)

b) Generozitatea în Hadith-uri

– „Dumnezeu îl opreşte să se prăbuşească pe cel generos.”

– „Mâna care stă deasupra este mai bună decât cea care stă dedesubt; mâna care oferă este mai bună decât cea care primeşte.”

– „Nu-ţi lega băierile pungii, fiindcă atunci se va găsi cine să fie zgârcit cu tine.”

– „Nu face numărători, căci Dumnezeu va număra împreună cu tine.”

– „Acela care are un cal de prisos este bine să-l dăruiască celui care nu are niciunul şi acela care are hrană de prisos este bine s-o dăruiască celui care trăieşte în lipsuri.”

– „Dăruieşte oamenilor ceea ce ţi-ai dori să primeşti tu însuţi şi judecă-i cum ai vrea să fii tu însuţi judecat.”

– „Nu există deprindere mai dăunătoare decât zgârcenia.”

– „Dumnezeu Preaînaltul a spus: „Cheltuie, fiu al lui Adam, căci şi pentru tine se va cheltui.””

– „Orice lucru datorează un zakat, iar zakatul locuinţei înseamnă păstrarea unei încăperi pentru musafiri.”

– „Cu adevărat, iată o religie pe măsura Noastră; nu i se potrivesc decât generozitatea (sakha) şi nobleţea caracterului (husnul khuluqi). Câtă vreme o urmaţi, cinstiţi-o prin respectarea acestor două calităţi!”

– „Cheile bunăstării sunt îndreptate spre Tron, iar Dumnezeu Preaînaltul dăruieşte oamenilor pe măsura a ceea ce cheltuiesc [pe calea lui Dumnezeu]. Celui care cheltuieşte cu largheţe i se va mai da, celui care cheltuieşte cu zgârcenie, i se va mai lua.”

– „Cel darnic în milostenie este cel mai aproape de Dumnezeu, de Oamenii Paradisului, de Paradis şi cel mai departe de Iad; cel ignorant, dar generos este mai aproape de Dumnezeu decât devotul zgârcit.”

– „Nu este dimineaţă în care să nu se pogoare doi îngeri din ceruri. Unul spune: „Doamne, pe acela care cheltuieşte [pe calea Ta], miluieşte-l”, iar celălalt: „Doamne, pe acela care-şi ţine cu zgârcenie banii, pedepseşte-l”.”

– „Feriţi-vă de zgârcenie, fiindcă ea i-a pierdut pe cei dinaintea voastră, i-a făcut să se omoare unii pe ceilalţi şi să se lipsească de ceea ce li se cuvenea de drept.”

– „Raiul este lăcaşul celor generoşi.”

– „Trimisul lui Dumnezeu primise în dar un miel şi le dăruise celor din jur carnea lui. I-am zis [se referă la Aisha]: „Nu ne-a mai rămas decât gâtul!” Atunci Trimisul lui Dumnezeu răspunse: „Ne-a rămas totul, mai puţin gâtul.””

c) Generozitatea în adagii sufite

– „Binele cel mai lăudabil este acela pe care-l faci din proprie iniţiativă; dacă aştepţi să vezi un om cu mâna întinsă, îmbujorat de ruşine, neştiind dacă va întâmpina sau un refuz, atunci, pe Dumnezeu, află că chiar dacă i-ai dărui tot ceea ce ai, n-ai reuşi să-l răsplăteşti pentru tot ce a avut de îndurat.” (futuwah)

– „Dacă vă stă în putinţă să vă ajutaţi fraţii şi tergiversaţi să o faceţi, acest lucru nu reflectă nicidecum nobleţea caracterului divin.” (futuwah)

– „Bunurile pe care le contabilizaţi, nu sunt bunuri.” (futuwah)

– „Futuwah înseamnă să cheltuieşti din propriile bunuri pentru fraţii şi tovarăşii tăi.”

– „Înjosirea sufletului este un copac crescut din sămânţa cupidităţii.” (hikma)

– „Cele două porţi regale care permit accederea la Dumnezeu sunt invocaţia (dhikr) şi generozitatea. În vremea lui Sidi Abu Madyan existau mari invocatori. Cât despre Sidi Abbas, acesta invoca cu siguranţă mult, însă se caracteriza mai presus de orice prin marea sa generozitate: satisfăcea cea mai mică dorinţă a Maestrului său şi a discipolilor, străduindu-se chiar să le anticipeze nevoile. Această mare generozitate a fost cea care l-a făcut moştenitor al sirr-ului.” (Seiyyd)

– „Dumnezeu îl opreşte să se prăbuşească pe cel generos. Aceasta nu vrea să însemne că el mai întâi cade, iar Dumnezeu îl ridică, ci că El nu-l lasă să se prăbuşească.” (Seiyyd)

– „Nu poţi avea pretenţii la Iubirea Divină câtă vreme în inima ta persistă ataşamentul faţă de materialitatea acestei lumi.” (Seiyyd)

– „Nimic nu este mai respingător decât un faqir zgârcit; generozitatea şi ospitalitatea trebuie să izvorască din elanul iubirii pentru cale şi pentru fraţi.” (Seiyyd)

– „Dacă ne dorim un parcurs rapid pe cale, este important să dăm fără a ţine seama de număr, fără niciun fel de calcul (de timp, bani, ospitalitate, etc.). Discipolul primeşte în măsura în care oferă, însă numai dacă nu aşteaptă nimic în schimb. În consecinţă, nu trebuie să privim înapoi, să dăm notând ceea ce am dat într-un carnet, ci să dăm pentru Dumnezeu, să dăm ca şi cum am arunca ceva în mare, şi să nu credem a avea vreun drept oarecare asupra nimănui şi asupra niciunui lucru” (Seiyyd)