Unitate și Multiplicitate (Qāshānī)

Abd al-Razzāq al-Qāshānī (1252-1329) este unul dintre cei mai importanți comentatori timpurii ai lui Ibn ‘Arabi, și un reprezentant al doctrinei Unicitații Existenței (Wahdat al-wujud), doctrină ce a străbătut secole de sufism prin Al-Ghazali (Michkat Al-anwar), Awahad-dîn Balyânî, ‘Ibn Arabi sau Ahmad ibn Ajiba printre altii.

Despre viața lui nu cunoaștem mai nimic, însă a lăsat scrieri importante precum un celebru comentariu la și mai celebrul “Fusus al-Hikam” al lui Ibn ‘Arabi, un “Lexicon tehnic sufit” și un volum de “Comentarii Esoterice ale Coranului” (Ta’wilat Al-Qur’an). Această exegeză deosebit de valorioasă ne conduce chiar la rădăcina însăși a demersului spiritual sufi: întâlnirea – nu doar prin cuvinte ci în partea cea mai intimă a sufletului – a Cuvântului Sacru, si a filonului său spiritual propriu.

Comentariu la Sura 112: Al-Ikhlas (primul verset)

Qāshānī subliniază în repetate rânduri simultaneitatea în Dumnezeu a Unității perfecte și a multiplicității indefinite. Cel mai important pasaj în acest sens este fără îndoială comentariul său la primul verset al surei 112 (Al-Ikhlas):

“Qul Huwa Allahu Ahad” (“Spune El, Dumnezeu, este Unul”)

“Spune” (qul) este un ordin ce vine de la Unitatea esențială ce apare pe planul de epiifanie al multiplicității.

“El” (Huwa) exprimă Realitatea-Una pură, adică Esența fără raportare la niciun Atribut, așa cum doar El singur o cunoaște.

“Dumnezeu” (Allah) se adaugă la Huwa și desemneaza Esența cu toate Atributele Sale. Prin această “adăugare” se arată că Atributele nu adaugă nimic Esenței sale, ci dimpotrivă. Ele sunt Esența însăși, distincția nu există decât la nivel logic.

“este Unul” (Ahad) este predicatul subiectului “Huwa”.
Diferența între Unul (Ahad) și Unicul (Wahid) este aceea că Unul este doar Esență, fără raport cu multiplicitatea, adică Realitate Pură, în timp ce Unicul (Wahid) este Esența considerată sub raportul multiplicității de Atribute: este Prezența Numelor.

De aceea, această sură se numește Al-Ikhlas, adică  “a credinței pure”, căci credința pură este purificarea Realității-Una de imperfecțiunile multiplicității. După cuvintele lui ‘Alī (pacea fie cu el!):

“Perfecțiunea credinței pure către El este negarea atributelor în fața Sa. Căci orice atribut atestă prin el însuși că este altceva decât cel calificat prin acest atribut, și invers, orice calificat atestă că este altceva decât atributul care îl califică”. (Alī ibn Abi Talib)

Iată deci ce vor să spună cei ce susțin că “Atributele Sale nu sunt nici El nici altcineva decât El”.

Unitatea (ahadiyya) este în predicat pentru a indica faptul că multiplicitatea percepută în mod subiectiv nu este nimic în realitate și nu anulează cu nimic Unitatea Sa, și nici nu îi influențează Unicitatea. Prezența Unicității (wahidiyya) este ea însăși Prezența Unității în realitate. Putem compara acest fapt cu iluzia de a separa picăturile de apă într-un ocean.

(tradus și adaptat din “Les Commentaires Esoteriques du Coran d’apres Abd al-Razzāq al-Qāshānī”, Pierre Lory, Les Deux Oceans, Paris, 1980)

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: