Voința Sinceră (Ghazali)

Cele ”10 reguli ale sufismului” (”al-Qawai’d al-ashrat”) ale lui Abu Hamid al-Ghazali – pe care le vom prezenta inshAllah una câte una în articole următoare – rezumă admirabil ceea ce autorul a expus deja în alte scrieri și constituie o formă condensată a fundamentelor sufismului, pe care Ghazali și le-a cristalizat printr-o lungă reflecție teoretică și practică asupra drumului de urmat către Allah Preaînalt. Acest ”rezumat” al viziunii ghazaliene asupra spiritualității musulmane ilustrat de ”reguli” poate fi definit astfel: sinteza, ortodoxia, libertatea controlată.

 

Regula 1

Voința sinceră în acte și acțiuni, ce se concretizează în durată și continuitate. Profetul (s.l.a.w.s.) a spus: ”Fiecăruia recompensa sa, după intenția actului”. Prin voință înțelegem fermitatea și determinarea inimii. Prin sinceritate înțelegem faptul că (voința) decide să facă sau să anuleze un act doar pentru Dumnezeu. Și, în sfârșit, prin durata și continuitatea sincerității înțelegem stabilitatea și permanența acestei calități superioare. Căci repetiția are efecte benefice certe, pe care nu le au actele punctuale și provizorii. Dovada obținerii acestei calități este faptul că determinarea nu se schimbă în funcție de accidente de parcurs și evenimente pasagere, ea ramânând constantă și fermă. Actul aparține Celui Veridic (al-Haqq: Allah), si veridicitatea sa este deci necesară. Omul sincer nu anulează din pricina creaturii (al-Khalq) o decizie luată în scopul de a-l satisface pe Creator (al-Haqq).

Lasă un comentariu

%d blogeri au apreciat: